Prima dragoste
![]() |
| Prima dragoste |
![]() |
| Prima dragoste |
Bill Gates moare. Ajunge în iad și este întâmpinat de o diavoliță sexy, îmbrăcată în latex roșu, cu un Cadillac extra-luxos cu piscină și dus la plimbare. Vile faraonice peste tot cu petreceri, bacanale, orgii, frumoase femei goale. După câțiva kilometri se vede în depărtare o poartă. Se deschide fără scârțâit, iar în spatele ei se află o ușă imensă. Bill este invitat să coboare și ușa se deschide. În spatele porții, o căldură infernală, flăcări, țipete chinuitoare, draci cu furci care străpung neîncetat sărmanele suflete. Neputându-și crede ochilor, Gates o întreabă pe diavoliță: - Dar cum? Și tot ce am văzut înainte? Diavolița se uită la el cu o privire amabilă și surâzând îi răspunde: - Ah, prima parte? Era doar varianta Demo.
care locuiesc într-un spital de psihiatrie. Într-o zi, în timp ce se plimba lângă piscina spitalului, Anna se aruncă brusc în apă și se scufundă... Manole sare în apă și o readuce pe Ana la suprafață.
Când directorul spitalului află de fapta eroică a lui Manole, decide imediat să-l lase să iasă din spital, deoarece actul său de curaj dovedește că este stabil mental. Așa că Directorul merge la Manole să-i comunice acest lucru și îi spune: „Mario, trebuie să-ți dau o veste bună și una proastă! Vestea bună este că am decis să te externăm din spital pentru că ai reușit să faci o fapta eroică salvându-i viața Anei". Cred că ți-ai recăpătat mințile. Vestea proastă este că Ana s-a spânzurat în baie de cureaua halatului!"
Manole se uită perplex la Director ca și cum acesta ar avea probleme la mansardă și îi spune: „Nu s-a spânzurat, am atârnat-o la uscat...”
![]() |
| Frunze de brusture |
Un poet se plimbă amabil într-un parc, cufundat în reflecții adânci, când, deodată, din spatele unui tufiș, vede ieșind o fată splendidă: înaltă, cu părul negru, plina de forme... o Venus, pe scurt este răpit de frumusețea fetei. Inspirat brusc de această frumusețe idilică, el decide să-i dedice o poezie. Totuși, nu are pe ce să scrie, așa că se apropie de ea și, zâmbind, o întreabă: „Scuzați-mă, drăguță domnișoară, nu ați avea o foaie de hârtie?”. — Nu, uite, îmi pare rău... și eu m-am curățat cu o mână de frunze de brusture!